Simion Cernică

Studiu pentru singurătate la infinit
HDV, 4’00’, 2015

Pe bicicletă, pedalând (performând) într-o curte interioară din Los Angeles, între nostalgia betonului copilăriei urbane est-europene şi utopia Californiană de sec. XX. Peste gard, afară, aprope totul pare a fi un set de Hollywood. Protejîndu-se cu o pînză de bumbac (o altă pictură nerealizată), sub Soarele mereu generos dar neiertător – artistul imigrant are de confruntat acum constrîngerile noii societăți, lumii de artă, biografiei, dar şi cele auto impuse. Acum, în plină secetă Californiană, și-a propus să ducă pe bicicletă un bidon de apă, asemănător celor lăsate în deșert pentru salvarea vieților imigranților ilegali. Bidonul nostru pierde apă, iar urmele lăsate se adună pe cimentul cald, marcând traseul infinit, dar se şi evaporă rapid, ca timpul limitat de acţiune al artistului. Chiar dacă în referință cu conceaptualismul şi performance art-ul Californian şi internaţional, acum și aici, artistul a ales ca altcineva să performeze ceea ce de obicei face el, mai mult să-i poarte pantofii şi ochelarii de soare, iar el să filmeze în timp real acţiunea. Totodată, artistul a decis să nu lase apa sau gravitaţia să-i “înfrângă” acţiunile (ca într-un dialog imaginar cu Bas Jan Ader), ci să fie elemente controlabile în construcția unei soluții (poetice) de supravieţuire şi practică.

Din seria (Sunt) aici ca să ajut America!
print digital, 2011-2015

Proiectul a pornit instinctual după ce m-am relocat în Los Angeles în vara lui 2011. America (SUA) redescoperită, cea de după criza economică recentă, arăta ca după o operaţie plastică nereuşită ce nu mai poate ascunde adîncirea continuă a inegalității sociale şi distanţarea de “Visul American”. America are acum nevoie de o altă cură eficace de însănătoșire economică și mai ales socială, are nevoie de ajutor / help. Sugerînd un ajutor utopic venit din partea unui imigrant recent, un act poetic în concretul urban, un gest “copilăresc” ineficace politic sau social. Un dialog virtual, o auto-introducere într-o discuție ce rămâne deocamdată superficială sau chiar evitată în spațiul public sau mass media. Ținînd seama şi de politica externă actuală a SUA (inclusiv militară şi economică), un topic conflictual, am putea spune scurt și visător: dacă America va fi mai bine curând, şi restul lumii va face la fel!

Am început prin a posta în spaţii publice mici pancarde cu diferite sloganuri, realizate sumar pe carton, într-o estetică ce mimează bannerele improvizate ale celor nevoiași, fără adăpost, sau a celor ce participă pe fugă la un protest. Am documentat fotografic, apoi am abandonat majoritatea cartoanelor în acele locații. Deseori, procesul de documentare a trezit mai multă atenţie în jur, devenind indirect un act performativ în spațiul public. Proiectul rămîne deschis şi va evolua şi către alte forme de manifestare.